În vremurile dinaintea epidemiei eram un spectator constant (la TV sau chiar pe circuit) al curselor de Formula 1 și mărturisesc că îmi lipsesc mult în această perioadă. Îmi place să mă mai uit și la fotbal, în special ca orice român când joacă naționala sau apoi la handbal feminin dacă îmi mai rămâne timp.
Am participat cativa ani buni la Campionatul de Viteza in Coasta la categoria masini istorice dar dupa plecarea baiatului meu cel mai mare la studii am intrat intr-o “pauza competitionala”. Dar de cate ori am avut timp m-am dus ca spectator sa-i vad pe coechipierii sau competitorii mei. Nu am renuntat sa pilotez avionul intrucat am și licență de pilot privat (PPL-pentru cunoscatori) dar criza coronavirus mi-a distrus și această plăcere. Pentru totdeauna însă, rămân un îndrăgostit al sporturilor cu motor.
Criza care ne-a lovit pe toți a făcut victime exact unde nu ne așteptam: în sport, în cultură, în divertisment, în religie, domenii care în general au fost ferite de tsunami chiar în vremuri de crize financiare. Frica de îmbolnăvire și viteza de răspîndire a virusului au făcut ca stadioanele, sălile de sport să fie printre primele locuri care s-au închis. Recunosc că nu mă gândeam că o să văd sportivi în șomaj tehnic! Nici manualele de management în sport nu tratează subiectul și nici măcar marele David Stern, vizionarul comisar NBA, nu a prevăzut un “lockout” nedeterminat.
Așa că mă gândesc la cum va arăta viața noastră după ce va trece valul de gripă dar vom rămâne cu amenințarea deasupra capului. Este clar că normalul de mâine nu va mai arata ca cel de ieri și că vom face loc în viața noastră măștii de protecție sau distanțării sociale.
Revenirea pe stadioane, în săli de sport, reînceperea competițiilor sportive sigur că pot fi amânate o perioadă, dar ele nu pot și nu trebuie să fie stopate. Cu cât mai repede vom găsi metode și proceduri pentru siguranța sanitară a sportivilor, oficialilor și spectatorilor cu atât mai repede vom reveni în normalul pe care ni-l dorim.
În primul rând, mi se pare critic aspectul care privește siguranța sportivilor pentru că nu văd cum distanțarea socială sau măștile de protecție pot fi elemente care să ajute. Nu le văd pe jucătoarele de handbal sau baschet putând păstra o distanță sau jucând cu masca pe față! La fel și în alte sporturi. Aici sportivii, medicii, specialiștii trebuie să-și spună cuvântul. Poate niște sisteme de testare rapidă, în asemenea fel încât cine intră pe teren să fie testat și să fie sănătos, ar putea fi o soluție. Repet, însă, aici trebuie să vină specialiștii cu soluții. Probabil ca va fi mai simplu la sporturile individuale si mai complicat la jocurile de echipa. Dar oamenii sunt inventivi.
Pentru noi, cei care rămânem în tribună, se pot găși mai ușor soluții. Sigur că nu e comod să stai cu o mască pe față dar nu murim dacă o suportam pe timpul unui meci ! Poate așa scăpăm de obiceiul de a mânca semințe!?
Văd că în media sportivă se discută despre cum se poate păstra distanțarea socială în săli și pe stadioane. Soluțiile văd că merg spre o limitare a numarului de persoane care pot fi pe stadioane si in sali, lucuru care poate rezolva distantarea sociala. Dacă adăugăm și măsurile de igienă care trebuie luate, plus un sistem de filtrare a aerului condiționat care să oprească răspândirea virusului, cred ne vom putea simți în siguranță în tribune.
Probabil că se va testa și temperatura fiecărui spectator care intră pe stadion ceea ce mai elimină eventualii infectați.
Apoi, ce așteptăm de la momentul când se vor deschide stadioanele?
Așteptăm reluarea sportului de performanță și stabilirea ierarhiilor competițiilor sportive. Dacă vrem să ne vedem în toamnă echipele în competițiile europene, trebuie să le terminăm pe ale noastre.
Jocurile Olimpice de la Tokyo s-au amânat pentru 2021 dar, atenție, nu s-au anulat! Trebuie să relansăm și reevaluăm programele de pregătire în prelungitul ciclu olimpic. Stagiile de pregătire trebuie reluate cât se poate de repede în condiții de siguranță pentru sportivi și oficiali. Trebuie redeschis Complexul Olimpic de la Izvorani, în care guvernul pe care l-am condus a investit extrem de mult, precum și celelalte facilități olimpice.
Dar trebuie să începem cu începutul: redeschiderea imediată a bazelor sportive în aer liber și reluarea activității de pregătire sportivă, păstrând condițiile de distanțare socială pentru reluarea antrenamentelor. Sportivii nu pot concura fără pregătire pentru că își pun în pericol sănătatea, pe care noi o apărăm acum.
Însă reluarea activităților sportive știu că nu se poate face fără reluarea finanțării federațiilor sportive și a cluburilor. Ca sportul să repornească în România, trebuie să ne gândim la modul în care el va fi finanțat până când economia va reporni și sponsorii vor reapărea. Căci este clar că atât bugetul național cât și bugetele autorităților locale, care erau un sprijin pentru cluburile municipale, vor fi mai sărace în acest an. Asta înseamnă că trebuie să fim inventivi și să găsim soluții alternative, măcar pentru o perioadă.
Și aici mă gândesc că se poate umbla la legea sponsorizării pentru a încuraja companiile sau persoanele fizice să participe financiar la fenomenul sportiv. Avem experiența din perioada în care am fost Prim Ministru și am găsit soluția finanțării sportului prin alocarea a 1% din accizele pe alcool, tutun (taxa de viciu) și prin implicarea Loteriei Române, și prin ea, a milioanelor de români care pot participa, indirect, la finanțarea sportului.
Nu în ultimul rând putem să facem o reparație pe care am tot amânat-o: modificarea legislației muncii și introducerea în Codul Ocupațiilor din România a domeniului de activitate SPORTIV. Suntem una dintre puținele țări care refuzăm să vedem că sportivii care fac performanță sunt niște profesioniști și era de mult timpul să le recunoaștem asta.
Sportul este un fenomen de o complexitate și cu ramificații sociale uriașe și știu că cele câteva considerente pe care le-am exprimat astăzi acoperă doar o mică parte din fenomenul social – sport. Dar haideți să pornim de undeva! Și apoi putem să trecem și la sportul pe care ar trebui să-l facem toți, sau la mișcarea sportivă școlară și universitară. Sau să visăm la banii europeni din exercițiul financiar 2021-2027.
Cred că este esențial să repornim sportul ca parte a programului #repornimromania pentru că sportul este poate cel mai bun indicator că revenim la normalitate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER